CEREALE

1. IMPORTANTA , PARTICULARITATI MORFOLOGICE SI BIOLOGICE ALE CEREALELOR

Din grupa cerealelor fac parte : graul, secara, triticale, orzul , ovazul, porumbul, sorgul, meiul si orezul.

            Cerealele constituie o grupa fitotehnica de plante ce apartin familiei gramineae si care prezinta pentru hrana oamenilor si animalelor cea mai mare importanta, ocupand pe glob cele mai mari suprafete dintre toate plantele de cultura, respectiv de aproximativ 52% din suprafata arabila a lumii. In tara noastra cerealele ocupa 6,2- 6,5 mil. Hectare , ceea ce reprezinta 62,65% din suprafata arabila.

2. BIOLOGIE

Fructul  cerealelor este o cariopsa ( fruct uscat indehiscent) la care se pot distinge pericarpul , testa, endospermul, embrionul.

Pericarpul ( invelisul fructului) este format din 4-5 straturi de cellule si provine din peretii ovalului.

Testa (invelisul semintei) provine din peretii ovulei.

Endospermul este partea cea mai dezvoltata a boabalor de cereale si reprezinta peste 80% din greutatea bobului. Este format din celule mari , bogate in amidon.

Embrionul se gaseste la partea inferioara a bobului si este alcatuit din muguras (genula), tulpinita(pigela) si radicela.

3. CRESTEREA SI DEZVOLTAREA

In ciclul de crestere si dezvoltare a cerealelor se disting doua etape succesive : vegetativa si generativa

Etapei vegetative ii corespunde germinatia, formarea radacinilor si infratirea.

Etapa generativa incepe cu momentul alungirii tulpinei si continua pe toata perioada formarii tulpinei(faza de impaiere) precum si in fazele urmatoare de inspicare, formarea bobului si maturare.

  

4. GERMINAREA

Boabele de cereale absorb pentru germinare o cantitate de apa echivalenta cu 50% din greutatea lor.

Din punct de vedere al temperaturii minime de germinatie cerealele pot fi impartite in doua grupe :

-                            cereale la care temperatura minima de germinare este de 1-3⁰ C( grau, secara, orz si ovaz.)

-                            cereale la care temperatura minima de germinare este de cel putin 8⁰ C( porumb, mei, sorg, orez)

Temperatura optima pentru toate cerealele se incadreaza in limita a 18- 25⁰ C

In conditii optime de germinatie cand cerintele fata de oxigen , temperatura, umiditate sunt indeplinite, rasarirea cerealelor are loc in 4-5 zile.

Primele care se dezvolta sunt radacinile embrionare Apoi l ;la suprafata apare mugurasul.

Primele radacini care se formeaza in timpul germinatiei poarta denumirea de radacini embrionare si numarul lor difera de la o specie la alta astfel :   3-5 grau,  3 ovaz , 4 secara,  5-8 sorg,  1 porumb,  1- mei,  1- orez

5. INFRATIREA

La scurt timp de la rasarire cresterea in lungime a tulpinitei cerealelor inceteaza , iar in sol aproape de suprafata se formeaza nodul de infratire. Din acesta pornesc lastari noi numiti frati, iar faza de vegetatie se numeste Infratire. Pe langa acestea din nudul de infratire se formeaza numeroase radacini denumite coronare. Acestea sunt fasciculate, viguroase, mult mai lungi si abundent ramificate. In nutritia cerealelor radacinile coronare au rolul preponderent.

In nodul de infratire se acumuleaza cantitati mari de substante nutritive care la cerealele de toamna joaca un rol deosebit de important pentru rezistenta lor la temperaturi scazute.

Prin nodul de infratire plantele se pot regenera formandu-se noi lastari. Lastarii care se formeaza din nodul de infratire dau nastere la alte noduri din care pornesc noi frati si noi radacini coronare. Astfel la o planta se formeaza frati de ordinul 1-2-3 etc. Capacitatea de infratire este determinata de numarul de frati pe care poate sa-i formeze o planta. Dintre cerealele de toamna cea mai mare capacitate de infratire se intalneste la secara urmata de orz si grau.

Asupra capacitatii de infratire actioneaza pozitiv temperatura, lumina, umiditatea, marimea semintei, spatiul de nutritie, masurile fitotehnice corespunzatoare. Infratirea decurge in cele mai bune conditii la temperatura de 8-12⁰ C

Aplicatia ingrasamintelor azotate primavara timpuriu- la orzul si graul de toamna care au iesit slabe din iarna- asigura dezvoltarea mai multor frati, deci un numar de spice mai multe.

6. FORMAREA PAIULUI

Este faza de vegetatie care se evidentiaza prin alungirea tulpinei. Pentru trecerea de la faza de infratire la faza de alungire a paiului cerealelor de toamna trebuie sa parcurga mai intai stadiul de vernalizare( ierovizare) adica sa parcurga 15-50 zile in conditii de temperaturi scazute de 1-10⁰ C. Fara parcurgerea stadiului de erovizare cerealele de toamna nu pot trece din faza de infratire in faza de formare a tulpinei.

Tulpina cu internodiile foarte scurte se formeaza inca din toamna ; in cursul lunilor februarie- martie lungimea spicului in faza embrionara depaseste lungimea tuturor internodiilor.

Alungirea tulpinei la cereale se face prin cresterea fiecarui internod in parte. Cresterea tulpinei incepe cu alungirea primului internod bazal. Fata de celelalte internodii , internodul bazal este cel mai scurt si cel mai subtire, insa cu elemente mecanice bine dezvoltate, fapt cei confera o rezistenta mai mare decat al celorlalte internodii. Lungimea internodiilor creste de la baza spre varf, iar cel mai lung este cel ce poarta inflorescenta. Internodiile la grau, secara, orz, ovaz, orez sunt lipsite de maduva pe toata lungimea lor ; iar la porumb, mei, sorg internodiile sunt pline cu maduva pe toata lungimea lor.

Nodul tulpinii cerealelor este intotdeauna plin, in el regasindu-se fascicolele libere lemnoase intr-un fel se retea. Deasupra fiecarui nod se gaseste zona de crestere a internodului ce urmeaza.

Durata fazei de formare a paiului la cereale este determinata de factori : genetici, temperatura , umiditate, lumina, nutritie.

Pe masura alungirii tulpinei de la fiecare nod se formeaza frunzele. Ele sunt dispuse alternativ si sunt formate din teaca si limb.

Teaca frunzei pleaca de la nod si inconjoara internodul aproape pe toata lungimea lui. Teaca frunzei superioare protejeaza pe langa internod si inflorescenta in curs de formare.

Limbul frunzei este lanceolat cu nervurile paralele. Deci la locul unde incepe diferentierea limbului de teaca la unele cereale se gasesc doua prelungiri mai mult sau mai putin dezvoltate denumite urechiuse( pinteni). Orzul are urechiusele mai dezvoltate decat graul si secara, iar la ovaz acestea lipsesc.

7. INSPICAREA

Concomitent cu formarea paiului sub protectia invelisului de frunze creaste si inflorescenta formandu-se treptat rahisul., elementele spiculetelor si elementele florale. Innainte de aparitie teaca ultimei frunze este mai voluminoasa avand aspectul de burduf din cauza inflorescentei pe care o protejeaza numindu-se faza de burduf. La scurt timp dupa faza de burduf inflorescenta iese afara din teaca ultimei frunze. Apare deci spicul ( paniculul) reprezentind faza de inspicare.

Un spic este format dintr-o axa cu mai multe segmente denumit rahis. Locul in care se intilnesc doua segmente poarta numele de calcai (genunchi). La fiecare calcai de rahis sunt prinse spiculetele, unul sau mai multe imbracate la baza lor de doua formatiuni numite glume. Un spiculet cuprinde una sau mai multe flori, iar elementele ce alcatuiesc spiculetul se deosebesc intre ele in functie de specie, varietate si soi.

Paniculul se deosebeste de spic printr-o axa mai lunga compusa din noduri si internoduri, de la fiecare nod pornind ramificatii de diferite lungimi ; pe aceste ramificatii sunt prinse spiculetele

8. DESCHIDEREA F LORILOR

Inflorirea la cereale se poate produce in acelasi timp cu aparitia spicului              ( orz), la cateva zile dupa aceea (grau) sau dupa un interval mai mare (secara).

Inflorirea incepe de la mijloc spre cele doua extremitati la spic sau din partea superioara spre baza si de la varful ramificatiei spre axa.

9. FORMAREA BOBULUI

Dupa fecundare incepe imediat formarea si cresterea bobului. Acesta ajunge la maturitate in functie de temperatura si umiditate in 24-45 zile de la fecundare, perioada in care bobul acumuleaza cantitati mari de amidon, proteine si alte substante.

In perioada de crestere a bobului se pot distinge trei faze :

-                            maturitatea verde sau in lapte

-                            maturitatea galbene sau in parga

-                            maturitatea deplina

In faza maturitatii verde ( in lapte) bobul este umflat, de culoare verzuie, iar sprans intre doua degete lasa sa curga un lichid laptos. Continutul nap al bobului este mai mare de 50% . Embrionul are formate toate partile care il compun numai ca acestea nu au atins`dimensiunile normale si continua sa creasca. Frunzele de la baza plantei si partea inferioara a tulpinei sunt ingalbenite.

In faza maturitatii galbene (in parga) boabele contin o cantitate mai mica de apa de aproximativ 30% din volumul lor , iar volumul lor apropiindu-se de cel normal. Bobul se poate strapunge cu unghia si poate fi framantat intre degete ca ceara. Embrionul ajunge la dimensiuni normale. Planta este galbena cu exceptia nodurilor superioare care sunt verzui. Intregul lan prezinta aspectul de galben.

Faza de maturitate deplina –boabele contin 15-16% apa sunt tari si nu mai pot fi strapunse cu unghia. Plantele sunt uscate in intregime , iar frunzele bazale brunificate.

10. CADEREA CEREALELOR

Este unul dintre cele mai daunatoare fenomene care se poate manifesta in timpul vegetatiei plantelor. Cerealele cazute dau productii mult mai mici , sunt atacate de diferite boli si daunatori, produc boabe de calitate slaba calitativ. Factorii care determina caderea cerealelor : intensitatea redusa a luminii, abundenta nutritiei a plantelor cu azot, densitatea prea mare la semanat.

Rezistenta la cadere este asigurata de factori ereditari si se poate mari si prin masuri fitotehnice ca stabilirea unei densitati optime , asigurarea unui raport echilibrat NPK, folosirea unor substante. (ex: clorura de clor).