CREŞTEREA TINERETULUI PORCIN

Creşterea sugarilor

Imediat după fătare purceii primesc o îngrijire atentă şi permanentă, o perioadă de timp destul de mare (3-5 săptămâni).

După fătare, purceii sunt şterşi de învelişuri se taie cordonul ombilical (la 3-4 cm) după ce a fost legat cu aţă, şi se introduce într-un pahar cu tinctură de iod.

Apoi sunt cântăriţi, marcaţi, şi puşi într-o lada curată, dezinfectată cu aşternut de paie mărunte şi cârpe unde iarna se pun şi sticle cu apă caldă.

Dacă fătarea durează, purceii fătaţi după 2 ore pot fi daţi să sugă treptat, pe măsură ce sunt fatări.

Un aspect particular la scroafe - este că lasă laptele un timp foarte scurt, cca. 1 minut (atunci când sunt culcate şi grohăie des, iar purceii nu mai frământă sfârcurile şi sug). În  acest moment îngrijitorul trebuie să aibă grijă ca toţi purceii să sugă în acelaşi timp altfel rămân flamanzi.)

Trebuie avut grijă ca toţi purceii să aibă un sfârc iar dacă sunt mai mulţi decât sfârcurile se dau la altă scroafă.

Pentru evitarea mortalităţilor prin striviri, în fiecare boxă se pun apărători din lemn rotund la 18 cm de podea şi 20 cm de perete. Se mai poate folosi sistemul de separare a purceilor de mame în prima săptămâna, dar sunt aduşi la alăptare din 2 în 2 ore.

Pentru purcei se rezervă o boxă de 5-6 mp, ţinută în permanenţă foarte curată, în care purceii se mişcă în voie, liber pot să doarmă şi să primească hrana suplimentară.

Boxa purceilor trebuie să aibă legătura cu boxa scroafei printr-o uşiţă de 35-40 cm.

Unele sisteme, folosesc o platformă pentru purcei la cca. 1,0-1,5 m deasupra podelei, unde se urcă purceii pe o scândură înclinată, cu şipci -trepte ca să nu alunece.

În  zilele frumoase de iarnă la temperaturi de peste 10°- purceii mai mari de 10 zile, pot fi scoşi în padocuri începând cu 5 minute şi treptat până la 1-1,5 ore.

Primăvara şi vara pot fi scoşi în padocuri după 5 zile, iar după 2 săptămâni, chiar pe păşune. Pielea purceilor se va menţine curată prin ştergerea repetată cu o perie moale şi spălarea la cel puţin 15 zile    până la 30-40 zile.

Hrănirea purceilor - trebuie făcută cu deosebită grijă mai ales în prima lună, când îşi măresc greutatea de 5-6 ori. În  primele 2-3 săptămâni se hrănesc cu laptele matern, apoi se pot introduce furaje suplimentare, adecvate, tărâţe, lapte smântânit de vacă, concentrate, săruri-minerale, vitamine (A, B, C, D).

Adăpatul este deosebit de important pentru purcei deoarece au nevoie de multă apă. Se dă la discreţie proaspătă, în vase mari şi se schimb de 4-5 ori/zi.

Purceii se înţărcaă la cca. 8 săptămâni şi trebuie să aibă 12-14 kg.

După înţărcare purceii se menţin încă 10-15 zile în boxă maternă pentru a se obişnui cu noul sistem de hrană.

După această perioadă se fac loturi de cea. 100 purcei, după greutatea corporală să nu fie diferenţe mai mari de 2-3 kg.

Furajarea trebuie să asigure 1,1-1,9 UN cu 140-220 g PD pentru a asigura un spor de creştere de 400 g / zi, iar la 3 luni să ajungă la 25-30 kg.

Creşterea purceilor

După lotizare, purceii, sunt crescuţi corespunzător destinaţiilor şi anume pentru reproducţie sau îngrăşare.

Purceii destinaţi reproductiv, sunt selectaţi pe baza originii şi a dezvoltării corporale, corespunzător rasei. De regulă la început se reţin de 4 ori mai multe scroafe şi de 5 ori mai mulţi vieruşi, decât necesarul pentru efectivul matcă.

Trierea se face la 6-8-10-12 luni şi se reţin în final cu 50% mai mulţi reproducători decât necesarul stabilit. Mărimea loturilor se face de 20-25 purcei de acelaşi sex şi greutate corporală.

Îngrijirea şi hrănirea se face corespunzător destinaţiei asigurându-se raţii de 1,2-3,7 UN cu 156-333 g PD pentru vieruşi si 1,2-3,3 UN cu 156-297 gPD pentru scrofiţe.

Furajele sunt diferite, folosind în general 70-75 % concentrate şi restul rădăcinoase, siloz, cartofi de origine animala etc.

Tineretul porcin destinat îngrăşării este îngrijit şi furajat în primele luni, la fel ca tineretul de reproducţie, dar loturile sunt mai mari de cea. 100 capete.

Purceii destinaţi îngrăşării pot fi crescuţi la păşune, în tabere de vară sau în padocuri. Aceştia primesc supliment de hrană, dar în raţie alimentară şi trebuie să predomine hidrocarburile care favorizează îngrâşarea.

Întreţinerea porcilor la păşune

Creşterea porcilor la păşune, contribuie la obţinerea unor animale cu conformaţie armonioasă, viguroşi cu dezvoltare corporală bună, sănătoşi.

Păşunatul este recomandat pentru toate categoriile de vârstă atât pentru economie de furaje, cât şi pentru reducerea costurilor de producţie, care poate fi de 25-30%.

Pregătirea pentru păşunat - se face prin scoaterea timp de 7-15 zile treptat a porcinelor pa laturi în padocuri, la soare, pentru ai obişnui cu căldura solară şi a evita insolaţia.

Se face apoi verificarea numerelor matricole şi vopsirea pe spinare, pe laturi.

Adăposturile din taberele de vară se fac din materiale ieftine asigurând 1,5-2,0 mp / cap pentru scroafele în gestaţie şi pentru vieri se asigură 7 mp / cap.

Padocurile pentru îngrăşare, trebuie să asigure 2-4 mp / cap iar pentru scroafele cu purcei 15 mp şi 33 mp pentru vieri.

Pentru păşunat animalele se împart în grupe de scroafe eu purcei sugari, purcei înţărcaţi, tineret la îngrăşat, tineret de prâsila, vieri, porci la îngrăşat, etc.

Pentru păşunat se repartizează 30-40 porci adulţi / 1 ha sau 150 purcei / 1 ha. Păşunea se organizează în 3-4 tarlale fiecare cu 3-4 parcele. Păşunea se organizează în 3-4 parcele. Păşunatul se face prin rotaţie pe parcele. Se recomandă realizarea de umbrare şi instalarea de stănoage şi scărpinători.

O atenţie deosebită se acordă asigurării apei pentru băut.

Îngrăşarea purceilor

Scopul principal în creşterea porcilor este producţia de carne şi grăsime. Această producţie trebuie făcută cu costuri şi eforturi cât mai reduse şi într-un timp cât mai scurt.

Obiectivele acestei activităţi trebuie să fie următoarele:

a)   realizarea - unui spor zilnic de greutate, cât mai mare pentru ca îngrăşarea să dureze un timp cât mai scurt.

b)   Consumul de furaje pentru 1 kg spor greutate să conţină cât mai puţin UN.

c)    Randamentul la tăiere, în carne şi grăsime, să fie cât mai mare.

d)   Calitatea cărnii şi grăsimii să fie ridicată.

Toate acestea, sunt dependente de rasă, sex, individ, vârstă, hrană, metoda de îngrăşare.

Rasele perfecţionate, ameliorate şi metişii acestora, rasele precoce sunt cele mai pretabile la îngrăşare, deoarece au şi capacitatea de folosire mai bună a furajelor.

Pentru îngrăşare se folosesc mai multe metode:

a)   pentru carne

b)   pentru bacon

c)   mixtă     

d)   pentru grăsime

Sistemele de îngrăşare folosesc mai multe posibilităţi, în funcţie şi de hrănirea asigurată.

Ingrăşarea pentru carne

S-au diferenţiat sisteme de îngrăşare în funcţie de modul de furajare- pe baza

de cereale, pe bază de cartofi cu adaos de concentrate, pe bază de reziduri industriale cu adaos de concentrate, s.a.

Fiecare sistem are în vedere în prima parte obţinerea animalelor cu furajele folosite apoi intensificarea furajării.

Aceste sisteme de creştere şi îngrăşare s-au dezvoltat în corelaţie cu resursele

naturale de furaje: la câmpie cerealele, la munte cartofii, în zona fabricilor din industria alimentară (lapte, carne, etc) reziduri le alimentare, etc.

Îngrăşarea pentru bacon

Bacon - este carnea de porc preparată în mod special, din jumătăţi de trunchi, la care s-a scos capul, membrele de la genunchi şi jarete în jos, coloana vertebrala şi spetele. Aceste jumătăţi se sărează şi se afumă.

Calitatea baconului este dată de greutatea jumătăţilor de trunchi, obţinută după sacrificare şi anume: calitatea a-I-a are 30-36 kg, calitatea a-II-a 36-40 kg, are calitatea a-IIl-a are 41-46 kg.

Totodată, se cere că grăsimea să f\e albă, cu consistenţă, cu o grăsime maximă de 3-4 cm pe spate şi şale iar carnea trebuie să fie împănată cu grăsime.

Porcii crescuţi trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:

·        să fie din rase precoce care la 6-8 luni sa ajungă la 100 kg;

·        să aibă pielea alba şi subţire, părul alb şi fin;

·        să aibă osatura fină (nu grosieră) cu randament mare la tăiere;

·        să aibă capul lung, şuncile bine dezvoltate;

·        peretele abdominal să fie gros şi cărnos, cavitatea abdominală redusă.

·        să aibă la înţărcare 16-18 kg.

Se pretează rasele Marele Alb şi Landrace. Furajarea acestor animale se realizează pe categorii şi se aplică pe etape de creştere.

Ingrăşarea mixtă

Se face pentru a obţine atât carne cât şi grăsime. Ingrăşarea se începe la vârsta de 6-7 luni, la greutatea de 50-60 kg şi durează până la 12-14 luni, când porcul ajunge Ia 140-160 kg. La această greutate carnea este fragedă, slănina bună, de 5-6 cm, consistentă, randamentul la tăiere de 75-85% proporţia de carne x grăsime este egală.

Ingrăşarea se poate realiza prin sistemul gospodăresc şi prin sistemul industrial.

Ingrăşarea pentru grăsimi

Se face cu scopul de a obţine o cantitate mare de grăsime.

Pentru  acest scop se pretează porcii adulţi şi reformaţi şi scoşi de lareproducţie.  De regulă au greutate mare  120-250 kg şi sunt ţinuţi  la îngrăşat 3-4 luni, când realizează sporuri de creştere de greutate de 70-150 kg. Furajarea se bazează de hidrocarburi.